Imaginarul revoltei. Autoreprezentari, simbolistica, perceptii (1784-1989)

Protestul social in perioadele moderna si contemporana s-a exprimat in forme diverse: rascoale, revolutii, greve, manifestatii stradale, razboaie de gherila, subsumabile, in datele lor specifice, conceptului generic de revolta, de contestare publica deschisa a sistemului social-politic existent. Toate acestea au avut cauze materiale, dupa cum au angajat totodata asteptari, sperante, eventual proiecte si programe, au provocat reactii de solidaritate sau de adversitate, au comportat, altfel spus, un imaginar, un ansamblu de reprezentari pro si contra, exprimat deopotriva in documente formale, cu autori cunoscuti, si in fenomene difuze, de masa, cum au fost zvonurile si practicile rituale.

In atare calitate de latura volitional-afectiva a miscarilor respective, imaginarul este datator de sens, pune cauzalitatea materiala a protestului social in perspectiva emotiilor si a perceptiilor pe care le-au resimtit in practica vietii cotidiene oamenii epocii, cu dorintele si anxietatile lor, manifestate nu numai in legatura cu marile decizii publice, dar si in relatiile concrete ale existentei de proximitate.

De altfel, cauzele materiale se regasesc cel mai bine in act in masura in care sunt transpuse si traduse in cuvinte si gesturi, intentionalitatea si eficienta unui demers subiectiv reflectand motivatiile sale obiective. In contextul rascoalei din 1907, spre exemplu, protestul s-a exprimat nu numai prin intermediul unor imagini cu semnificatie colectiva, ci si prin referiri la persoane concrete. Citam dintr-un manifest gasit la 20 aprilie 1907, in comuna Fulga din judetul Prahova: Domnule Ivancio, Ce ai in socoteala in privinta invoielilor cu oamenii ca vedem ca Dumneata stai foarte greu, nu-ti ajunge de cand sugi sange nevinovat din oameni, nu-ti aduci aminte ca-ti vei da imprumutul de toate cate le-ai facut dar te rog impreuna cu toti te rugam a invoi oameni dupa cum cer, altfel sa te astepti ca nu e mult pana cand vei vedea moartea cu ochii ci numai Dumneata si slugi si logofeti si cari ii vad ca inchid ghitele dupa garla.