In casa bunicilor

In casa bunicilor a aparut in 1938 si a mai cunoscut inca trei editii pana in 1943 fiindca Ionel Teodoreanu era de multa vreme o vedeta literara. Se stramutase in agitatul Bucuresti, dar pastrase in suflet amintirea delicata a Iasiului, care il impinge sa practice o literatura de frontiera, ilustrata de aceasta carte, care se situeaza intre memorialistica si literatura subiectiva. Intrebat, in aprilie 1938, de un gazetar de la Opinia (I.A.

Mirea), daca aceasta carte e tot un roman, Ionel Teodoreanu raspunde: In casa bunicilor? Stiu eu ce-i? O casa veche din Zlataustul unui Iasi de odinioara, doi bunici, motanul lor, nepotul lor - cam scriitor, cam fumator, si cam licean cu note proaste -, iarna la ferestre - vechea iarna de pe vremea ochilor copilariei -, si asta-i tot.

O mana de scrum alb. Am cautat sa culeg cu fragezime si sa imbrac cu transparenta lucruri de altadata, care s-au stins cu vremea lor, si oameni care nu mai sunt decat in morminte si in amintire.