In interiorul Pamantului: Al doilea tunel

„Probabil multi cititori isi imagineaza ca Marea Galerie si Sala Proiectiilor reprezinta un fel de „muzeu” in care afluxul de oameni este continuu si destul de intens. Aici problema consta in a intelege corect natura descoperirii care a fost facuta. Ea comporta o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul si mentalul fiintei umane.

Cred ca cea mai potrivita redare a situatiei ar putea fi facuta prin expresia: „o neasteptata transformare de comportament si gandire”, imediat dupa ce se patrunde in Marea Galerie. O data ce ajungi in Sala Proiectiilor, mintea tinde sa fie izolata de amintiri sau de ganduri secundare. Intr-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendata” si „linistita”.

Gandurile sunt rare si ele se imbina cu un gen de emotie foarte profunda, avand aproape un caracter sacru. La inceput, atunci cand am vizitat pentru prima data locul, am crezut ca aceasta senzatie este generata de maretia extraordinara a constructiei si a spatiului de acolo, de tehnologia foarte avansata si de ineditul situatiei in care esti pus atunci.