In singuratatea campurilor de bumbac si alte texte

Atractia lui Koltes pentru calatorie i-a modelat in mare masura scrisul, la fel cum i-a determinat gusturile literare, in special pentru literatura anglo-saxona (Melville, Conrad, Faulkner). In acest fel, Koltes se alatura unei descendente importante de autori si se inscrie in tema traditionala a calatoriei initiatice care, de la Ulise-ul homeric la Ulise-ul lui Joyce, strabate literatura si istoria. Lecturile sale, cultura si experienta personala l-au convins de puterea explorarii, in timpul careia aventurierul isi da adesea seama ca ceea ce cauta nu era ceea ce credea ca si cauta.

Pe langa aspectul sau strategic (retragerea) si caracterul sau promitator (gasirea unui teren salutar), calatoria poseda cel putin alte patru virtuti esentiale care explica amploarea rolului pe care il joaca in dramaturgia koltesiana: este invaluitoare - uitarea de sine indusa de viteza permite caderea tabuurilor si uneori caderea fizica; este periculoasa - necunoscutul rezerva surprize si pune in joc resursele ascunse ale individului; este mnemotehnica - constructia unei calatorii devine amprenta memoriei fara de care nu poate exista o chestionare a identitatii; si anihilatoare - a fi in miscare inseamna a nu fi nicaieri. Calatoria in sine reuneste, aduna si confrunta toate temele care tes reteaua fictionala. In aceasta migratie, intrebarile legate de identitate si dorinta, cheile de bolta ale intregului, devin acute.

— Diana Nechit