Înainte de apocalipsă

Atentie, dragi confrati cititori, nu va lasati prada iluziei ca textul liminar va ofera cheia cartii. El este doar usa de intrare, pe tampla careia avem doua citate ca motto, din Proust si Mircea Eliade. Un indiciu, deja, cum ca avem de-a face cu un autor manipulator, versatil, ludic subtil, aparent scufundat in Trecut (cuvant nu o data ortografiat cu majuscula, ceea ce imediat mi-a facut-o simpatica pe autoare), dar care cultiva ambivalentele, misterul cu suspans si alchimia cu talcuri.

Abia dincolo de jumatatea cartii observi ca ai devenit un hamster trepidant sub ochii si gherutele motanului narativ, o jucarie hipnotizata de capriciile sarcasmului amuzat cu care acesta se joaca de-a carnavalul cu velocitatea detectivistica impusa cititorului. Cand Serenela Ghiteanu va tipari al, sa zicem, zecelea roman, se va vedea mai bine care din multimea cheilor slefuite aici se va potrivi usilor din viitoarele arhitecturi labirintice. Pana atunci, sa ne predam cu placere misterelor osciland intre Poe si Eliade.

Si nu incercati sa tineti socoteala fapturilor extrase din jobenul prestidigitatorului. Abilitatea lui nu vrea sa va socheze, ci mai degraba sa va propuna o terapie prin mirare si mister.

— Dan C. Mihailescu