Însemnările unui aiurit

Descendent al familiilor boieresti Otetelisanu, Balcescu si Aman, si al Culcerilor din Ardeal, innobilati cel mai probabil de Regele Ungariei in secolul al XVIII-lea, Gabriel Dumitru Culcer inviaza in Insemnari acei oameni si acele locuri, legate de figurile evocate, care i-au marcat cresterea si maturitatea. Dobrita, Targu-Jiu, Craiova sunt locuri ritualice, care dobandesc in carte aura de basm, locuri in care Gabriel a fost un „aiurit” – acel personaj al propriilor amintiri, care s-a maturizat in preajma unor personaje creionate cu trasaturi fizice si morale puternice: Tata, Mama, Bonne Maman, Bon Papa, Fraulein si multe altele.

Daca personajul narator este un „aiurit”, autorul, care ne-a parasit in 1986 – spune Rodica Culcer – a fost „un om cat se poate de serios si profund, care si-a iubit familia, locurile natale si tara, fara a face din aceasta dragoste o tema de discurs patriotard — adica exact ca boierii patrioti de altadata”.Amintirile inedite, pastrate cu grija de familie, ne descopera viata copilului crescut la conac, cu guvernanta, plimbat la Paris, care are odaia lui, face conversatie in limbile franceza si germana si asculta cantecul la pian al bunicii, dar care danseaza si hora cu taranii din sat, se amorezeaza de mai multe fetiscane si pune la cale tot felul de pozne.

Textul, scris cu verva si umor, ne ofera detalii fermecatoare din viata de zi cu zi a unui copil si adolescent din elita sociala romaneasca, dar ne introduce si in culisele unui eveniment istoric de talie planetara: Primul Razboi Mondial. Gabriel-Dumitru Culcer ii vede pe Ecaterina Teodoroiu si pe generalul Dragalina si chiar unchiul lui, generalul Culcer, e prins in valtoarea evenimentelor. Dupa razboi, Gabriel-Dumitru Culcer isi traieste intens viata de liceu, dupa care se pregateste pentru a deveni ofiter.