Inspiră adânc! Expiră!

Intr-o dimineata mohorata de noiembrie, Monica, fetita mea, care pe atunci avea patru ani, a desenat chipul unui om suparat, conturandu-l insa din creion doar pe jumatate. Am intrebat-o atunci de ce i-a desenat fata asa. Mi-a raspuns senin: Pentru ca pe acolo, unde nu e nimic, intra gandurile lui rele si triste... Asa s-a nascut Inspira adanc! Expira!, din desenul unui copil minunat. Cativa ani mai tarziu, in luna decembrie, cand am scris cartea, cel care mi-a alimentat in permanenta energia, fiind sustinatorul meu neconditionat, a fost David, baiatul meu. Lor, acestor copii magici, le este dedicata cartea mea.

— Ciprian Albu

Citirea acestei carti este, pur si simplu, o calatorie tulburatoare cu un roller coaster care te conduce, cu viteza ametitoare, pe un drum cu sens unic, in care fiecare secunda este simtita altfel. Povestea te uluieste si te surprinde in permanenta, te proiecteaza pe verticala si orizontala, intr-un viitor transformat in trecut sau trecut conturat in perspectiva. Amestecul de senzatii declansate este sustinut de pereti reali si ireali printre care esti ghidat, fara sa intelegi catre ce anume.

Susul este jos, palpabilul devine fantastic, iar ce pare fantezie este transformat in concret. Firul actiunii te conduce, repetitiv, catre acelasi centru, de parca o camera de luat vederi s-a hotarat sa filmeze, in slow motion, din toate unghiurile posibile, obsedant, acelasi punct: ploaia de meteoriti. Vertijul este accentuat de personajele prezentate ca intr-un evantai de oglinzi: o infatisare este surprinsa intr-un capitol, si alta este reflectata, in imaginea altui personaj, in capitolul urmator.