Întâia vizită în Transilvania a regelui Ferdinand și a reginei Maria

La 1 Decembrie 1919, in momentele cand la Alba Iulia se proclama democratic Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat si se puneau bazele statului national unitar, Regele Ferdinand si Regina Maria se reintorceau triumfatori in capitala, desi poate un vis minunat ar fi intrevazut prezenta lor si la Marea Adunare Nationala. Pronia cereasca, tumultul evenimentelor, conditiile socio-politice au facut ca la mai putin de sase luni de la acest moment istoric inegalabil, intre 22 mai – 1 iunie 1919, Suveranii Romaniei Mari sa efectueze prima lor vizita in teritoriile de peste Carpati si, intr-un context apoteotic pentru poporul nostru, sa pecetluiasca desrobirea romanilor de sub asuprirea seculara. Era o alta binecuvantare a unirii poporului nostru.

In conditile create pe plan national si international, noile autoritati locale romane, dupa secole de suferinta si nedreptate in vatra lor stramoseasca, au considerat ca este legitim sa invite si sa primeasca pe pamantul Transilvaniei gloriosii Suveranii ai Romaniei Mari, chiar daca in partea de vest a tarii era decretata zona de operatii militare. S-a vorbit mai putin despre amploarea acestui turneu regal transilvanean, dar el va ramane inscris in istorie ca un moment de mare traire nationala si patriotica. Atunci intelectualii, fruntasii satelor si oraselor, un popor martirizat se descatusasera si isi puteau manifesta simtamintele privind unitate nationala si libertate, isi puteau etala sufletul si aspiratiile cu cea mai mare ardoare si cea mai profunda sinceritate.

Prin locurile unde romanii fusesera martirizati si udasera cu sangele lor pamantul strabun, erau acum flori si ghirlande ale bucuriei victoriei. Se adunasera toate doinele de jale ale neamului, pentru a se ridica la ceruri simfonia bucuriei si libertatii. Reprezentantii populatiei autohtone – in fapt cea mai veche, dar socotita natiune tolerata in propria tara – alaturi de eroii sabiei si condeiului, de cei iesiti din temnitele asupritorilor seculari, tarani in costume traditionale, preotii si invatatorii satelor, autoritatile locale, mii si mii de oameni, in perfecta unitate, cu sentimente de profunda adeziune, au intampinat pretutindeni pe Suverani.