Intamplari in irealitatea imediata. Inimi cicatrizate

Unul din scriitorii care au izbutit sa infranga cliseele vremii si sa faca din boala o experienta cu adevarat tulburatoare a fost M. Blecher. Reticent si aproape pedant in observatiile sale, minutios si aspru in analiza, constient ca toate tribulatiile traite nu sunt decat un purgatoriu pe care e silit sa-l traverseze, Blecher si-a privit boala cu sentimentul unei fatalitati decente, cu constiinta incurabilitatii ei. Tipologic, proza lui Blecher apartine, asadar, directiei autenticiste si experimentale, literaturii de factura subiectiva, confesiva, promovata si teoretizata la noi de Camil Petrescu.

Pentru Blecher, lumea pe care cuvintele o cauta cu exasperari epuizante, de animal de prada, e aceea a visului. Este irealitatea imediata in care viata obisnuita se despoaie de carnea ei flasca si amorfa, pentru a ramane in ipostaza grotesc-fascinanta de schelet, de fantosa ireala, artificiala. Realitatea - care e, pentru Blecher, o fiinta greoaie si buimaca - poarta in pantecele ei germenii visului, un intreg imperiu de proiectii onirice.

Intr-un registru al maximei calofilii, prozatorul ne-a dat imaginea fiintei despovarate de propriul ei corp, in care s-a cuibarit, voluptos, suferinta.

— Radu G. Teposu