Integrarea formelor de contract de tip FIDIC in dreptul civil roman

Proiectele de construcții de mare anvergură se confruntă adeseori cu provocări tehnice, însă clauzele contractuale care le guvernează pot fi, în egală măsură, instrumentul care asigură succesul sau sursa conflictelor juridice de lungă durată, cu consecințe greu de controlat. Modelele contractuale standardizate elaborate de Federația Internațională a Inginerilor Consultanți (FIDIC) sunt utilizate pe scară largă în proiectele de construcții naționale și internaționale, oferind transparență și predictibilitate într-un domeniu marcat de provocări tot mai diverse. Cu toate acestea, originea lor în sisteme de drept diferite de cel român generează tensiuni reale, uneori aparente, alteori profunde, cu normele dreptului civil național, tensiuni care pot alimenta astfel de conflicte.

Lucrarea pornește dintr-o experiență practică solidă și propune o analiză riguroasă a cadrului juridic în care se aplică contractele FIDIC în România, urmărind evoluția contractului de antrepriză de la reglementarea simplistă din Codul civil de la 1864 până la formele standardizate actuale. Modelele FIDIC sunt plasate în contextul mai larg al dreptului civil român, evidențiind atât punctele de convergență, cât și punctele de tensiune, cu o atenție specială acordată contractelor reglementate prin H.G. nr. 1/2018, propria tentativă a legiuitorului român de a crea un cadru standardizat național. Trei instituții contractuale fundamentale sunt analizate în detaliu: inginerul, comisia de soluționare a disputelor și certificatul de recepție la terminarea lucrărilor.

Fiecare dintre acestea este examinată atât prin prisma rolului său în economia contractului FIDIC, cât și prin raportare la noțiuni corespondente din dreptul național. Lucrarea demonstrează că obligativitatea actelor emise de aceste entități față de părțile contractante are o natură pur contractuală, iar înțelegerea corectă a acestei naturi este esențială pentru evitarea blocajelor juridice în derularea proiectelor. Tocmai aceste blocaje și modalitățile concrete de depășire a lor constituie firul roșu al lucrării, de la remediile clasice precum daune-interese, penalități de întârziere și executare în natură, până la mecanisme specifice precum măsurile provizorii și garanțiile contractuale.