Interviul

Cocteilul alcătuit din ambiție (cumpătată), imaginație (nestăvilită), curiozitate (inteligentă) și tenacitate (chivernisită) a împins-o în mod inevitabil pe Irina Gotișan spre ispita de a converti experiența (de expertă în domeniul științelor comunicării) într-o confesiune literară ce developează preocupările sale estetice și filosofice. Ea evadează în mod deliberat din arealul cultural și geografic care i-a formatat abilitățile (îndatoririle) scriitoricești, plonjând temerar într-o bulboană hispanică (marqueziană) ca să înlesnească deslușirea caracterului universal al frământărilor ce-i mistuie pe protagoniștii săi angrenați în absurditatea solitudinii voluntar asumate.

Personajele pe care autoarea le-a mandatat - se prezumă - să o reprezinte în misiunea de căutare a rostului vieții prin dărâmăturile existențialismului european ilustrează traiectoria imaginară (oscilograma) din celebra definiție atribuită lui Carl Sandburg, proto-existențialistul american care ajunsese la concluzia că Poezia este jurnalul unui animal marin care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare.

— Vasile Botnaru

Scris cu o mână sigură, plin de suspans și de mister, romanul Irinei Gotișan-Sotnic nu lasă deloc impresia unui debut. O poveste de dragoste halucinantă, cu un final neașteptat, care scoate la iveală o obsesie periculoasă.

— Iulian Ciocan