Într-o lumină aurie

O carte cu poeme de o imaginatie deliranta.

— Alexandru Seres

Pe bun merit reluate, poemele lui Sergiu Vaida sunt ale unui poet literal haituit de propriile viziuni si obsesii, traite (la modul concret cotidian) cu o intensitate de spasm. Haituiala asta l-a si impins spre un fel de febra creativa boema, ca pe mai vechii poeti blestemati sa sfarseasca in plina mistica a poemului. Sergiu a fost, nu-ncape vorba, un nelinistit paroxist si un revoltat cu explozii surprinzatoare.

Poetica lui e una a vedeniilor si pe buna dreptate zice ca face din fiecare lucru privit o vedenie. Chiar asa si face, desfasurand baroc o flamboaianta himerica intretinuta - cum bine zice Alexandru Seres in prefata de o imaginatie deliranta pusa in ritm de epos. Peisajele convulsive pe care le relateaza aluneca de la expresionism la suprarealism si inapoi tocmai datorita virajelor epice pe care le face spiritul sau fantasmatic si spasmodic.