Între timp. Amintiri din casa Cezarului

Între timp ar putea fi complementul circumstanțial cel mai potrivit al verbului a cunoaște ori de câte ori locul reflecției tinde să se situeze la egală distanță de timpul întrupării și de timpul parusiei, mai precis la intersecția dintre timpul înțeles ca prilej și cel trăit ca împrejurare. Sunt adunate în această carte toate firimiturile (analecta) care au căzut sub masa istoriei politice a anilor 2012–2016 în dreptul locului în care s-a întâmplat ca autorul să fie așezat, cu speranța că aceste amintiri și însemnări ar putea desena o posibilă hartă a locurilor în care experiența prezentului ar avea darul de a se preface în istorie. Încurajat de un exemplu din vechime (Filipeni 4:21), autorul a locuit o vreme în casa Cezarului, nădăjduind că proximitatea puterii nu-i va anula condiția de discipol.

Cezarul timpurilor moderne este cetățeanul. Într-o democrație liberală, politica – cu instituțiile, regulile, practicile și personalul ei – este casa comună a cetățenilor. Casă pe care o cesionează politicienilor. Autorul a fost o perioadă unul dintre aceștia, fiind mereu conștient că riscul pe care și-l asumă implicit orice suveran care își dă casa în grija unui intendent este acela de a fi detronat și evacuat.

S-a simțit de aceea dator să raporteze în această carte, așa cum le-a păstrat în memorie, intrigile și abuzurile la care Rousseau îi cerea cetățeanului să fie atent atunci când își încredințează altora libertatea. Daniel Barbu este doctor în istorie, în filosofie și în teologie. Profesor de știință politică la Universitatea din București, unde a fondat în 1995 Facultatea de Științe Politice.