Introducere in psihotanatologie

Impulsul catre aceste cercetari psihotanatologice mi-a fost dat de un eveniment nefericit din viata mea: moartea neasteptata a fratelui meu, in toamna anului 1999. La inmormantarea de la cimitirul Ghencea Militar, un fotograf a facut cateva poze digitale, in care se puteau observa cateva globuri de lumina care insoteau cortegiul funerar. Aceste sfere de lumina s-au regrupat in timp ce cortegiul avansa catre mormant, astfel ca din patru sfere au devenit una, iar lumina ei era mult mai stralucitoare, probabil printr-un proces de coeziune cuantica.

Intr-o discutie ulterioara cu fizicianul Florin Gheorghita din Iasi, acesta mi-a relatat ca, dupa o cercetare proprie de aproape trei decenii asupra acestui fenomen, el crede ca aceste sfere sunt sufletele persoanelor care au decedat. Mi-am pus intrebarea daca acest lucru ar putea fi adevarat. De atunci am elaborat o cercetare calitativa psihologica asupra fenomenului mortii, pe care o voi supune atentiei dumneavoastra in aceasta carte.

In moartea clinica stim ca dispar semnele clinice ale acelor pacienti, ca nu mai au niciun fel de reflexe corporale care depind de functionarea cortexului cerebral. Nu mai exista nici reflexe ale trunchiului cerebral – deci nu mai exista reflexul de sufocare –, nici reflexul corneean, astfel ca pupilele raman dilatate la maximum. Asadar, toti acei pacienti din studiile ce vor fi prezentate, aflati in stop cardiac, aveau linie plata si un creier nonfunctional si, exact in acel moment, ei aveau experiente de constienta alternativa.