Inventarea spatiului

Problematica spatiu-timp se prezinta in filosofie ca o garantie prea putin aluziva la conditiile de constituire a celor doua coordonate esentiale ale existentei, pornind de la o intemeiere metafizica. In directia evaluarii din perspectiva absolutista, si avansand spre un nou tip de relationare cu evenimentialul si cu jocul de sens. Abordarea, in cele ce urmeaza, a spatiului cotidian, se inscrie in aceeasi linie de gandire: a supune din nou viata cotidiana la proba reflectiei fenomenologice si hermeneutice, a supune filosofia insasi la proba finitudinii specifice cotidianului.

Dubla misiune care ghideaza aceasta cercetare si a carei finalizare este de-abia anuntata aici. Problematica spatiului va trebui sa ne conduca, poate ca dincolo de limitele formale ale acestei teze, catre o tratare a realitatii concrete in care se desfasoara existenta noastra cotidiana, individual si colectiva, urmand, poate chiar gratie acestei tratari, sa interogam si sa analizam conditia insasi de posibilitate a lui „noi“, a faptului de a fi in comun.