Istoria ilustrată a fascismului

Nascut la sfarsitul Primului Razboi Mondial, fascismul s-a afirmat ca miscare de masa al carei principal obiectiv era sa ajunga la conducerea tarii distrugand democratia parlamentara. In octombrie 1922, cand Benito Mussolini a fost insarcinat cu formarea unui nou guvern dupa Marsul asupra Romei al trupelor de asalt fasciste, in Italia s-a produs o schimbare de importanta istorica: sfarsitul statului liberal si al institutiilor sale reprezentative. Pe langa organizarea corporatista a societatii, care a anulat libertatea sindicatelor si a extins interventia statului asupra fiecarui domeniu al vietii, fascismul a introdus un nou stil politic si noile mituri colective ale unei religii laice care isi propunea sa creeze un om nou.

Intentia lui Mussolini si a conducatorilor regimului a fost contopirea individului cu comunitatea nationala, prin intermediul instrumentelor propagandei si al unei conceptii totalitare asupra politicii, care nu lasa loc disidentei si opozitiei. La varf se afla figura Ducelui, in jurul caruia s-a agregat un consens obtinut prin inregimentarea italienilor, care inca din copilarie erau pusi sub controlul statului si al Partidului National Fascist.

Fascismul italian a fost si un model care a cunoscut, in anii 1930, o raspandire europeana. Inspirata din mitul puterii, politica sa a culminat cu razboiul din Ethiopia, cu interventia in sprijinul rebeliunii lui Franco in Spania si cu alianta politico-militara cu Germania nazista. La izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Italia alesese deja pe ce front va lupta: a intervenit alaturi de Germania si a fost infranta de armatele Aliatilor.

• Traducere din limba italina de Corina Anton