Istoria mirodeniilor in Evul Mediu Ed.2

Actualmente profesor emerit la Universitatea Paris-I Panthéon-Sorbonne și președinte al Societății Istorice și Arheologice din Sucy-en-Brie, Michel Balard a fost distins în 2024 cu Premiul Provins Moyen Âge pentru volumul „Istoria mirodeniilor în Evul Mediu”. Etimologia cuvântului mirodenii ne trimite la latinescul „species” folosit cu sensul de substanțele vegetale, minerale sau animale folosite în farmacie, în bucătărie și pentru meșteșuguri. Sub umbrela acestui termen au fost incluse mai târziu și produsele aromatice și medicinale, dar și orezul, mierea, zahărul și portocalele.

Cartea de față detaliază tipurile de mirodenii și utilizările lor în Evul Mediu, bazându-se pe cartea „La pratica della mercatura” - un manual de comerț scris de bancherul florentin Francesco Balducci Pegolotti între anii 1335 și 1343. Inspirându-se dintr-un manual pisan, „Memoria de tucte le mercantie”, redactat în 1278, dar și din lunga sa experiență comercială, Francesco Balducci Pegolotti ne-a lăsat o listă a condimentelor cuprinzând 286 de articole. În această listă regăsim: Produsele utilizate în farmacia medievală repartizate pe cele trei regnuri ale naturii din care provin:

• Mineral: mercurul, boraxul sau lutul armenesc (Bolus armenus);.

• Vegetal: aloe, cardamom, scorțișoară sau chimion;.

• Animal: ambra, moscul sau osul din inimă de cerb. Produsele condimentare, unde regăsim lista clasică a mirodeniilor, în sensul modern al termenului: piper, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, macis și nucșoară. Produsele folosite pentru vopsirea țesăturilor, precum alaunul, cinabrul, indigoul, lemnul de Brazilia (Paubrasilia echinata) sau garanța (Rubia tinctorum) Produsele utilizate în parfumerie, cum ar fi ambra, camforul, apa de trandafiri sau moscul, precum și materiile prime pentru lucrările artizanale, cum ar fi ceara, bumbacul, masticul (Pistacia lentiscus L.) sau rășina.

Autorul subliniază faptul că distincția dintre aceste utilizări nu era strictă, multe produse având întrebuințări multiple (farmaceutice, culinare, meșteșugărești). Cartea de față se concentrează pe două tipuri de condimente:

• Mirodeniile scumpe și rare din Extremul Orient și Oceanul Indian: Acestea parcurgeau rute comerciale lungi prin Asia, ajungând în porturile din Orientul Apropiat și Marea Neagră, unde erau preluate de negustorii europeni. Comerțul lor era controlat, cu prețuri și taxe stabilite de autorități.

• Produsele tinctoriale și „simplele” din bazinul mediteraneean: Acestea erau comercializate în cantități mari de negustori de diverse naționalități, transportate pe nave variate și fără un control statal semnificativ. Prima parte a cărții se concentrează pe prima categorie de condimente, analizând natura lor, modurile de producție, dar și comercializarea lor prin intermediul negustorilor asiatici, arabi și occidentali. 1. Mirodeniile, natură și origine Este necesar un adevărat tur al lumii medievale cunoscute pentru a determina originea condimentelor populare în epocă.

China Marco Polo descrie în cartea lui „Il Milione”, cunoscută și sub titlurile de „Diversitatea lumii” sau „Cartea lui Marco Polo” bogăția de condimente din China și Insulindia, evidențiind rolul acestor regiuni în comerțul medieval. El detaliază viața la curtea lui Kublai Khan și obiceiurile popoarelor asiatice, menționând condimente precum ghimbirul, scorțișoara, camforul și lemnul de agar în China, iar în Insulindia - nucșoara, cuișoarele și curcuma. Aceste produse erau valoroase în gastronomie, medicină și ritualuri.

India și Ceylon Marco Polo descrie India și Ceylon ca niște regiuni extrem de bogate în condimente și arbori valoroși, evidențiind piperul din Malabar, foarte căutat în Evul Mediu. El este primul occidental care oferă detalii despre plantațiile de piper și alte mirodenii precum ghimbirul, scorțișoara și jalapul. De asemenea, remarcă plante utile ca indigotierul, tamarinul și multe altele cu valoare gastronomică, medicinală sau comercială.

India era un centru esențial al comerțului cu mirodenii în Evul Mediu. Asia de Vest Străbătând Persia și Asia de Vest, Marco Pol.