Iubita mea Mercedes

O regretabila greseala le schimba pe loc soarta, iar tot ceea ce au realizat si au visat pana atunci risca sa se naruie, ca un castel spulberat, din carti de joc.

Iubita mea Mercedes e un roman de dragoste si nu prea. E un roman „al devenirii“ si nu prea. E un roman-fresca sociala si nu prea. Este din toate cate putin, un melanj de ganduri si actiuni care imi apartin, sau ar putea apartine oricui altcuiva. Din intamplarile mele si ale altor personaje, am incercat sa arat cum sa fii strain in tara altora si cum devii, treptat, strain de tara ta.

— Dani Rockhoff

Livia-Daniela (Dani) Rockhoff este o jurnalista si o scriitoare confirmata. Publicistica dnei Rockhoff, incepand cu Hotnews si continuand in ziarele si revistele locale, din Arad sau Londra, constituie, de-a lungul anilor, un model de competenta, profesionalism si sensibilitate acuta a oportunitatii.

In volumul „Capsunarii”, aparut mai demult, si acum, odata cu romanul „Iubita mea Mercedes”, Dani Rockhoff se profileaza ca o scriitoare matura, cu un neobisnuit simt al inscenarii realitatii, eventual autobiografice, in fictiunea moderna, nervoasa, captivanta, a europeanului. Eventual sud-est european, nimerit ca refugiat, in „noua brava lume europeana”, mereu mai dificila, mai invrajbita de propriile griji si nevroze. Un roman de actualitate locala si globala, profund nelinistitoare.

— Emil Hurezeanu

Daca Dani.

Rockhoff a avut forta scriitoriceasca necesara transpunerii unei realitati aflate in haos, in paginile unei carti programatice, avand un concept unitar, atunci are forta de a merge mai departe. Si iata ca asa e, acum ne ofera un roman, „Iubita mea Mercedes”.

Dupa „Capsunarii”, era un pas aproape previzibil. Intotdeauna m-a incurajat sa citesc o carte scrisa de un jurnalist, tocmai faptul ca este jurnalist. Aceasta experienta ii da un plus de realism, chiar si atunci cand opereaza cu fantezia. Stii permanent, in timpul lecturii, ca firele povestii au radacini in lumea reala.

Romanul unei jurnaliste nu poate decat sa incite la lectura.

— Ruxandra Hurezean