Jane Eyre

Jane Eyre, publicat în1847 de Charlotte Brontë sub pseudonimul Currer Bell, reprezintă unul dintre cele mai apreciate, mai citite și mai importante romane de dragoste din literatura universală. A revoluționat scrierea în proză atât prin conturarea personajului principal feminin atipic, redat în narațiunea la persoana I, cât și prin temele abordate: feminismul, singurătatea și iubirea, sărăcia și diferențele de clasă, spiritualitatea și religia, sexualitatea și datoria morală, importanța independenței femeilor – toate prezentate prin filtrul gotic caracteristic literaturii victoriene. Viața lui Jane Eyre – din copilărie până la vârsta maturizării – îi este înfățișată cititorului drept o autobiografie (așa cum se și subintitula romanul): anii chinuiți, de orfană, petrecuți de protagonistă alături de mătușa și de verii ei la reședința lor, Gateshead Hall;.

Plecarea la pensionul Lowood, unde va cunoaște prietenia adevărată; slujba de guvernantă la conacul Thornfield, unde se îndrăgostește de misteriosul domn Edward Fairfax Rochester și unde are parte de câteva evenimente inexplicabile; timpul petrecut la Moor House, unde descoperă lucruri neprevăzute despre familia ei și despre ea însăși, dar are parte și de perspectiva unei noi iubiri; pentru ca, în final, tânăra Jane să își împlinească destinul.

În imprintul Clasici ai literaturii, cititorul român va descoperi romanul într-o traducere semnată de Mirella Acsente, cu o prefață de Cornel Mihai Ionescu. „Felul cel mai concis de a defini importanta contribuie adusa de Charlotte Brontë literaturii mi se pare a fi următorul: ea a atins expresia celui mai elevat romantism prin mijlocirea celui mai frust realism.” G.K. Chesterton „[Citind Jane Eyre,] entuziasmul pe care îl resimțim nu este de scurtă durată.