Jurnal (1933-2017)

Pentru fostii sai studenti sau pentru cei care i-au ramas atasati profesorului dupa terminarea facultatii, aproape fiecare dintre fragmentele ce formeaza Jurnalul surprinde momente memorabile. Pentru publicul larg, devine pasionant modul in care eroul cartii a trecut de la comunismul de tinerete la viziunea politica ultima, adica la liberalism, la exaltarea democratiei parlamentare si a libertatii individuale. Autorul a fost in primul rand un istoric literar, dar unul de factura speciala: modul in care au evoluat teoria literaturii, filozofia operei de arta, perceperea locului literaturii in lume si hermeneutica artei l-a preocupat mereu, dar mai ales in ultimele decenii de viata.

E fascinant sa observi grija cu care teoreticianul si-a construit armatura ideatica pentru scrierea tratatului sau de hermeneutica, precum si curiozitatea intelectuala mereu vie a omului care se apropia de 90 de ani, dar afisa inca disponibilitati mentale nelimitate. Si sinceritatea in toate astea? Este ea importanta sau nu intr-o opera de acest fel?

Cred ca ramane fundamentala... Admiram in cartea lui Paul Cornea si sinceritatea. Sinceritate in ceea ce priveste proiectele sociale pe care le-a imbratisat de-a lungul vietii; sinceritate in ceea ce priveste relatarea evenimentelor prin care a trecut; sinceritate in ceea ce priveste raporturile cu ceilalti, personaje simpatice sau antipatice, descrise fara complexe si fara fard; in fine, sinceritate in ceea ce priveste persoanele apropiate, familia si prietenii, niciodata exaltati sau urcati pe un piedestal.