Jurnal de război. București, 1943-1944

In 1943, cu sprijinul protectorului sau Pierre Laval, seful guvernului colaborationist de la Vichy, Paul Morand preia conducerea misiunii diplomatice franceze la Bucuresti. Legat de acest oras prin originea romana a sotiei sale, dar si prin volumul pe care i-l consacrase inainte de razboi, rafinatul si cinicul Morand se vede tot mai izolat. Dominatia Germaniei naziste in Europa se erodeaza, indatoririle profesionale il pun deseori in situatii ingrate, iar refugiul in literatura si arta aproape ca nu-l mai consoleaza.

Colaborationist convins, fascist si antisemit, Morand se teme de ceea ce-i rezerva viitorul si isi cladeste edificii complexe de iluzii. Va lasa urme putine si neconvingatoare la Bucuresti, folosindu-si apoi toata influenta pentru a fugi din calea Armatei Rosii: obtine postul de ambasador in Elvetia si astfel se asigura ca va putea schimba usor, dupa prabusirea regimului de la Vichy, statutul de diplomat cu cel de azilant. Paul Morand (1888-1976) a pus Bucurestiul interbelic pe harta destinatiilor turistice.

Astazi, prin acest Jurnal, el iese pe usa din spate, compromis de un puternic antisemitism impregnat cu fascism si complicitate pentru Franta lui Petain. Destinul sau civic si cultural il apropie de confratele sau roman Vintila Horia. Antisemiti, fascisti si antidemocrati cu sclipiri literare, memoria lor spirituala este subreda si puternic controversata.

— Alexandru Florian Paul

• Traducere din limba franceza de Nicolae Constantinescu