Jurnalul fericirii

Articole burgheze: Steinhardt isi continua in Revista „masacrul” din volumul de debut, semnind episodic tot „Antisthius” si parodiind acum stilul revistelor Criterionsi Vremea, precum si pe Eugen Ionescu. Daruind vei dobindi reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii teologice ale lui Steinhardt, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures. Jurnalul fericirii este in egala masura o opera de bilant existential, dar si una conturind devenirea si cristalizarea unei constiinte-in toate componentele ei: teologica si morala, civica si politica, estetica etc.

Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a-l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscand fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica; ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi.

— N. Steinhardt

O carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermeneutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mana, la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data, in clipe de restriste, dar si de bucurie.

— Nicolae Manolescu