Lampa. Povestiri petrilene

Povestirile pe teme mineresti reprezinta un segment aparte in ansamblul creatiei lui Ion D. Sirbu, marturisind atasamentul scriitorului fata de valorile morale ale tatalui sau si ale coloniei in care s-a nascut. Dupa ce starnise interesul lui Blaga, in studentie, cu o lucrare intitulata Nostalgia orizontului pierdut, in care avansa ipoteza ca intreaga psihologie, morala, si chiar constiinta sociala a minerilor nu este decat consecinta unei tragice mutatii - a transmutarii unor tarani din ordinea orizontala a lumii organice in cea verticala, a mineralului -, scriitorul va da curs indemnului de a ilustra existenta unui autentic folclor mineresc si a unei mitologii sui generis.

In consecinta, in textele acestea, care vadesc o autentica vocatie de povestitor, accentul nu se va pune pe aspectele formale, de natura estetico-narativa, ci pe relevanta antropologica a descrierilor de oameni si de peisaje.

In fapt, la fel ca poporanistii ieseni de altadata, socialistul Sirbu este si un spirit conservator, un nostalgic al lumii asezate de odinioara, care priveste cu scepticism modernitatea, nevazand in istorie decat o ipostaza degradata a mitului. Scriitorul asistase pe viu la construirea socialismului si nu putea sa priveasca indiferent monstruoasa urbanizare si industrializarea megalomanica a tarii, pe model asiatic. De aceea, Sirbu va incerca sa integreze universul mineresc, cu notele sale particulare si cu imaginarul specific, in coordonatele civilizatiei romanesti traditionale si ale geografiei autohtone.

— Antonio Patras