Luarea Ismailului

„Fireste ca sunt un autor greu de tradus. Nicio traducere nu e usoara. In realitate chiar scriitura mea e un soi de traducere. Tot ceea ce este important in viata noastra nu se petrece la nivel verbal. Asa ca tot ceea ce mi se pare important traduc in limbajul tuturor limbilor. Eu as fi fericit daca as reusi sa ma traduc, de exemplu, in limbajul muzicii, dar eu doar sa scriu si sa citesc pot.“ - Mihail Siskin, intr-un interviu publicat in The American Reader.

„In Occident, sintagma «literatura rusa» vorbeste, in general, despre reprezentantii realismului — Tolstoi, Cehov —, caci probabil Rusia moderna — a lui Siskin — este prea reala pentru realism.“ - Boris Fishman, The New York Times.

Ismailul mentionat in titlul acestui roman este orasul care, odinioara, a apartinut Imperiului Otoman, luat si pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referinta istorica e insa o metafora-capcana pe care Siskin le-a pregatit-o cititorilor. „Luarea Ismailului“ e un numar de circ cu soareci care alearga disperati sa-si castige bucatica de branza.

Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umana, despre complexitatea vietii in care singura lupta care are sens este cea impotriva mortii, fie numai si pentru faptul ca „viitorul e entuziasmant“.

Mihail Siskin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov si al lui Sasa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creeaza, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmoderna compusa din povesti, metafore si semnificatii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotari de jurnal, pledoarii avocatesti, declaratii de martori, fabule si cronici. Intretesand fragmente felurite, Siskin construieste treptat ideea centrala a romanului, si anume: cum sa ajungi la o intelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinta, cu boala, cu putreziciunea, daca, in mod inexorabil, esti condamnat sa le induri inca de la nastere?

Roman premiat cu premiul Booker rusesc in anul 2000, unul din cele mai prestigioase premii ale lumii literare.

„Luarea Ismailului” este primul volum scris de autor (in revista Znamia, iar, dupa un an, publicat in volum; ulterior, au urmat celelalte volume deja cunoscute ale scriitorului “Parul Venerei” – 2005, respectiv “Scrisorar” – 2010, care i-au adus celebritatea si care l-au consacrat ca fiind unul dintre cei mai indragiti scriitori contemporani).

„Luarea Ismailului” este o carte despre barbaria umana, despre complexitatea vietii in care singura lupta care are sens este cea impotriva mortii, fie numai si pentru faptul ca „viitorul e entuziasmant“.