Lunga viata a Mariannei Ucria

Cate ore a petrecut in biblioteca, invatand sa scoata aur din pietre, cernand si curatind zile intregi, scaldandu-si ochii in apele tulburi ale literaturii... Ce-a castigat? Cateva boabe de stiinta grosolana si buboasa. De la o carte la alta, de la o pagina la alta. Sute de povesti de iubire, de veselie, de disperare, de moarte, de placeri, de omoruri, de intalniri, de despartiri. Iar ea, mereu acolo, asezata pe fotoliul cu mileul brodat si tocit sub cap.

— Dacia Maraini

In cazul Daciei Maraini, s-a vorbit repetat si la superlativ despre scriitura magnifica, despre profunda meditatie asupra conditiei feminine, dar si asupra conditiei umane in general. Feminismul ei e unul de adancime, de substanta si de analiza. Priveste lumea prin ochii unor femei nesupuse, razvratite, curajoase, care se simt/se stiu egale si care reusesc sa se impuna, in cele din urma, ca atare. Nu se supun fara cracnire regulilor din afara, falocrate si obtuze, fie acestea si milenare. Dar meditatia si discursul prozatoarei nu vizeaza exclusiv femeia. O intereseaza toti cei care nu au dreptul la cuvant si vorbeste in numele acestor dezmosteniti si amutiti ai sortii.

— Irina Petras

Lunga viata a Mariannei Ucria este, evident, si o metafora a conditiei feminine, nu numai in societatea inchistata si corupta a Siciliei secolului al XVIII-lea, dar si in cea a tuturor timpurilor. Redusa la conditia de obiect, traind intr-o realitate creata de cele mai multe ori pentru ea de barbat, femeia n-a avut voce secole intregi. Iata de ce Marianna, mai mult decat oricare alta eroina marainiana, apare drept prototipul femeii care se ridica deasupra propriului destin, castigandu-si, prin inteligenta si printr-o extraordinara pofta de a intelege lumea, dreptul de a nu mai fi muta.

— Gabriela Lungu Dacia