Macelarul ii citea pe rusi

Volumul de teatru al Danielei Ratiu aduna laolalta trei piese. Prima dintre ele schiteaza cu inserturi de autoreferentialitate narativ-textuala, povestea istoric-reala a unui criminal de razboi din Polonia, descoperit de organizatiile de vanatori de criminali nazisti, in satul Bulci, in anul 1962. Celelalte doua (mai aproape de traditia genului) surprind dramatismul si nefericirea omului inchis in marginile conditiei umane.

Un tren poarta personajele spre un indefinit beckettian al vietii pentru ca totul sa sfarseasca intr-un final deschis, cu sufocare torida si aglomeratie insuportabila intr-un compartiment al trenului. Al vietii. Cea din urma piesa survoleaza teme ale comunismului: "ilegalitatea" apocaliptica a avortului, inconsistenta iubirii intr-o lume care nu poate depasi faptul oarecare al sexului in folosul pierdut al iubirii: o nostalgie naiva intretinuta precar de bautura, o tigara halucinogena, muzica lui Bob Dylan si poemul revoltei fara ideologie al lui Allen Ginsberg.

Pe scurt, creatii de calitate certa, dezvaluind o noua potentialitate a Danielei Ratiu, dupa confirmarile din creatiile anterioare prin doua romane, scenariu de film si poezie. Daniel Vighi.