Mai multă cerneală

Precum o nestemată.

Ai lăsat să-ți cadă haina lângă umbra albă a unui înger proiectată pe pământ. te-ai așezat pe ea precum o nestemată cu valoarea căreia am putea cumpăra fiecare încă o viață de cinci stele și tot ne-ar mai rămâne trei stele pentru a intra în posesia unei case din lemn de cireș proiectată noaptea pe cerul senin.

Cineva creează acea panică ce sparge baloanele agățate în colțurile zilei, pe sub care trec cei ai casei și împrăștie în aer miros de busuioc, deși tu ți-ai dori să stai pe patul de mătase al maturității, cu înger cu tot, pentru a îmbrățișa ce-a mai rămas, doar că lucrurile privite în ochi caută alte comori aflate doar în inima personajelor pozitive.