Maniunea scrie un roman fantastic. Seria Maniunea Vol.2

Ne reîntâlnim cu bunica Ba, cu unchiul Mișa și cu toată gașca de rude zgomotoase din familiile Șaț și Abgarian. Noi personaje își fac apariția, când stângace, când extravagante. Se îndrăgostesc și suferă, se ceartă și se împacă, au ambiții, speranțe și mici tristeți provinciale. Rezultatul e o veselă cronică de familie din Armenia anilor 1980, în care scenele din viața de zi cu zi nu ocolesc neajunsurile epocii sovietice, dar pun în lumină omenia și frumusețea.

Titlul romanului îl dă unul dintre capitolele cărții, din care aflăm că Maniunea a decis să se apuce de scris: În câteva secunde, ca și cum ne-ar fi auzit șușotind, Maniunea a dat singură buzna în bucătărie. Cu moțul ei nărăvaș și cu un caiet gros de dictando. - Gata! a strigat. Cred că pe azi e de-ajuns.

Ia fiți atente ce mi-a ieșit! S-a trântit lângă noi, a deschis caietul cu o smucitură și ne-a arătat rezultatele muncii ei. Pe prima filă era scris cu litere mari de tipar: „ROMAN”. Din păcate, copiii de astăzi nu mai au parte de copilăria pe care am avut-o noi. Spun «din păcate», pentru că atunci când mă întâlnesc cu elevii și îi întreb ce fel de copilărie și-ar dori să aibă, adesea primesc răspunsul „cum ai avut tu sau Maniunea”. Cheia unei copilării fericite este libertatea și dragostea nemărginită a celor dragi.

— Narine Abgarian