Marile sperante II (vol. 8)

Spre deosebire de unele scrieri anterioare marcate de sentimentalism și melodramă, în Marile speranțe perspectiva lui Charles Dickens asupra universului infantil nu e una edulcorată. Pentru Pip copilașul sau pentru Pip tânărul, prima înțelegere a lumii e, dacă nu dureroasă, cel puțin supărătoare: personajul descoperă în ochii celorlalți că e necioplit, că e îmbrăcat sărăcăcios etc. În Marile speranțe stau împreună multe dintre temele specifice secolului al XIX-lea: exotismul social, comportamentele psihice bizare, inocența și generozitatea declasaților societății, slăbiciunile naturii umane și capacitatea individului de a-și modifica fundamental condiția, hazardul transformat în destin.

O mare parte din scrierile lui Dickens sunt extrem de realiste, iar în privința forței sale de evocare vizuală, probabil că nu a fost niciodată egalat. Odată ce Dickens a descris ceva, imaginea îți rămâne în minte pentru întreaga viață. George Orwell.