Metagenealogia. Familia este si comoara, si capcana

Metagenealogia nu este o terapie in sensul clasic al termenului. Bazata pe studierea arborelui genealogic, ea nu reprezinta o metoda de tratare a unei boli, ci un travaliu de constientizare care presupune atat intelegerea elementelor din trecut care ne-au oferit forma, cat si deschiderea catre un viitor caruia noi ii dam forma. Trecutul incearca sa impuna un sens viitorului, dar, in realitate, viitorul este cel care da sens trecutului, oferindu-i o noua semnificatie: iata, pe scurt, sensul si esenta metagenealogiei.

Strabunicii, bunicii si parintii se contopesc in noi atat la bine, cat si la rau. Familia este un clan caruia vrem sa-i apartinem. Temandu-ne ca vom fi exclusi daca ne diferentiem, repetam erorile stramosilor nostri. Fortele de repetitie si fortele de creatie, in dinamica lor nesfarsita, ne indeamna sa reluam neincetat aceleasi tipare si, simultan, ne imping sa devenim ceea ce suntem noi cu adevarat.

Asa se transforma fiecare familie intr-o entitate dubla: umbra si lumina. Capcana si comoara se unesc in descendent. Ne inscriem intr-o linie familiala pe care o recunoastem drept o comoara, dar suntem prada, mai mult sau mai putin constienta, a capcanelor sale. Mai degraba decat un manual, Metagenealogia este romanul unei duble initieri: prima, deja implinita, a fondatorului metagenealogiei, si a doua, in curs de realizare, a celui care va fi dispus sa intre in joc si sa porneasca pe acest drum catre recucerirea adevaratei sale identitati.