Metoda rugăciunii isihaste

Pentru a ilustra aceasta traditie, autorul se opreste asupra a doua texte esentiale: tratatul filocalic Metoda sfintei rugaciuni si discursul misticului bizantin Simeon Noul Teolog despre necesitatea simtirii launtrice a harului si despre posibilitatea vederii lui Dumnezeu inca din timpul acestei vieti. Cartea urmareste:

• aparitia si dezvoltarea isihasmului din punct de vedere istoric;.

• textele fundamentale referitoare la isihasm;.

• semnificatia Rugaciunii Inimii (Rugaciunea lui Iisus) ca mijloc pentru a dobandi pacea interioara si unirea cu Dumnezeu;.

• Metoda Rugaciunii Inimii - tehnica respiratorie si concentrarea mintii prin coborarea ei in inima;.

• natura transformatoare a rugaciunii in traditia isihasta si implicatiile psihologice ale practicii contemplative ce contribuie la aprofundarea intelegerii spirituale;.

• implicarea corporalitatii in metoda rugaciunii inimii: intersectarea intre postura, respiratie si concentrare spirituala. Prin textele esentiale prezentate - veritabile indemnuri la cercetarea launtrica a sinelui - prin examinarea critica a unirii teologiei cu mistica si spiritualitatea, Metoda rugaciunii isihaste este un studiu fundamental pentru cititorii care se afla in cautarea transparentei interioare si a legaturii mai profunde cu Dumnezeu prin mestesugul linistirii. Gandul la Iisus si scurta Rugaciune a lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma) sunt pe deplin suficiente, cu conditia sa devina la fel de obisnuite ca respiratia.

Trebuie de asemenea sa pui in miscare si puterea volitiva a sufletului tau, adica sa rostesti aceasta rugaciune cu toata vointa, puterea si dragostea ta. Ca sa fie mai limpede: ratiunea launtrica sa rosteasca aceasta rugaciune de mai sus, iar mintea sa ia aminte, atat cu facultatea contemplativa a mintii, cat si cu auzul ei, indreptat doar spre cuvintele rugaciunii si, cu mult mai mult, la semnificatiile gandite care razbat prin cuvinte; mintea sa se fereasca totodata de orice forma si reprezentare, fara sa-si inchipuie sau sa gandeasca niciun alt lucru, fie sensibil, fie inteligibil, fie launtric, fie exterior (chiar si de-ar fi acesta un lucru bun). Prin intermediul acestor exercitii, omul va ajunge la vederea a «ceea ce nu se cunoaste», adica, in termeni teologici, potrivit lui Palama, la vederea luminii Taborului.

— Irenee Hausherr