Miorita si alte balade populare

Adâncimea „orfică“ a concepției despre moarte ca „a lumii mireasă“ a impresionat îndeosebi auditoriul [...], profunzimea și rezonanțele sentimentului cosmic cu totul aparte, ce se desprind din această poezie „mult superioară tuturor literaturilor populare europene pe care au avut prilejul să le cunoască“ [...], motivele acestei poezii, atât de variate și totuși atât de unitare ca stil, trebuie să aibă o vechime considerabilă, precum se poate deduce din amestecul cu totul ciudat al elementului păgân cu cel creștin (Soarele și Luna) sau chiar sentimentul morții exprimat în Miorița, căruia i-ar putea găsi o analogie doar în apetitul morții la traci.

— Lucian Blaga

Folclorul revine în permanență în lumea noastră desacralizată, pentru că în arta populară există, într-o stare pură, valori estetice care pot prilejui o continuă meditație. Sugestiile acestei arte conțin, în formă de maximă concentrare, esențele vieții spirituale. „Armele“ făuritorilor de valori spirituale sunt: cuvântul, sunetul, piatra, lemnul și culorile. Sunetul și cuvântul au dat naștere uneia dintre expresiile majore ale sufletului românesc: balada populară. Identitatea culturală a fiecărui popor este reflectată de miturile și legendele care l-au însoțit în evoluția sa. Având o factură folclorică și transmițându-se oral, miturile au fost culese și transformate în epopei, care reprezintă adevărate monumente ale vechilor culturi și fac parte din tezaurul culturii universale.

— Lucian Pricop