Momente - I.L. Caragiale

Un clasic provocator, de redescoperit si recalibrat cu fiecare generatie Momentele constituie o multipla concretizare a fatetelor prin care omul are felul de a fi al «faptului-de-a-fi-unul-impreuna-cu-altul. Aici e si marea intuitie a lui Caragiale. Aceasta constanta reprezinta un dat ori¬ginar, determinant nu numai, in particular, pentru perechea Mache si Lache - unul si acelasi in doua fete, doime de o fiinta si nedespartita -, ci si pentru existenta umana in genere.

De aceea, individul Momentelor isi traieste, in permanenta si cu febrilitate, sentimentul fundamental care nu e altul decat acela al asteptarii celuilalt, fiindca spectrul singuratatii il umple de panica. Sugestiile de interpretare a Momentelor, venite din directia filozofiei existentiale (in special a lui Heidegger), ne explica deplin si cauza vitalitatii lor neintrerupte, si motivul pentru care ele transcend statutul de proza ocazionala. In acest context, reprosul lui Caragiale la adresa incapacitatii contemporanilor sai de a-l recepta adecvat devine perfect justificat: De Momente n-a spus nimeni un cuvant, desi e o carte europeana.

— Ion Vartic

Caragiale e un om intreg, stie ce e tristetea, dezamagirea, descumpanirea. Are pagini cutremurator patetice, dupa cum are pagini de un haz nebun si de o devastatoare savoare ludica. Dincolo insa de umorile lui schimbatoare, de suisurile si coborasurile destinului si ale firii sale, trebuie, cred, sa ne veselim, clipa de clipa, de veselia lui, de rasul lui genuin, de aplecarea lui spre chef asezat si amuzament. Caragiale e, fireste, un observator critic, un om al ironiei si al deriziunii, dar toate pe un fundal de voiosie existentiala, de convivialitate tonica. Oamenii si lumea il distreaza. Ii plac taclaua, anecdota, comedia vietii.

— Andrei Plesu