Monografia ca utopie. Convorbiri cu Henri H. Stahl (1985-1987)

Când, după titlul unui volum, apare mențiunea „ediția a II-a, cititorul, pe bună dreptate, se întreabă de ce a fost nevoie de acest demers? De ce am considerat că trebuia reeditată Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H Stahl, o carte prin excelență document, un document sui generis de istorie orală?

În primul rând, fiindcă mărturiile înregistrate cu eminentul sociolog - încă în anii regimului comunist și publicate acum un sfert de veac - au stârnit un interes deosebit, așa încât au fost epuizate și suplimentările de tiraj. Interesul nu s-a limitat la istoria sociologiei, ci s-a extins la tot arealul culturii românești și al Europei Centrale. Fiindcă volumul de convorbiri cu profesorul Stahl documentează nu doar mișcarea culturală pornită de Dimitrie Gusti, ci și politicile culturii în perioada inter-și postbelică.

Un motiv mult mai important al reeditări, constă în faptul că oferă posibilitatea adăugirii unor note și comentarii. Acestea sper eu - ridică valoarea de document a textului, prin faptul că aduc informații pentru înțelegerea convorbirilor. Aparent, demersul este similar cu adnotarea memoriilor, a corespondenței, a jurnalelor publicate.