Mos Goriot. Eugenie Grandet (vol. 47)

Când Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogăția sa a provocat invidie, speculații și un oarecare respect. La 1819, momentul în care începe povestea, bătrânul trăie ște în condiții mizerabile, iar singurii săi vizitatori sunt două doamne fermecătoare, prea frumoase ca să fie și bune, care vin rar și ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus să-i dea crezare este Rastignac, un tânăr student sărac, dar ambițios, a cărui țintă în viață este strălucitoarea societate din foburgul Saint-Germain.

Fără îndoială, unul dintre cele mai bune romane ale lui Balzac, Moș Goriot transformă dragostea părintească excesivă într-o tragedie devastatoare și analizează în profunzime două obsesii epuizante: iubirea și banii. Eugénie Grandet, fiica unui fost dogar care a făcut avere, duce o viață izolată în orășelul de provincie Saumur, supusă voinței unui tată avar și autoritar. Sosirea neașteptată a vărului ei Charles, un tânăr parizian rafinat pentru care simte o atracție imediată, o face să întrevadă posibilitatea fericirii.

Însă pasiunea sa o aduce într-un conflict violent cu tatăl ei, fapt care va avea ca rezultat o tragedie pentru toți. Eugénie Grandet este una dintre lucrările timpurii din ciclul Comediei umane al lui Balzac și una dintre cele mai bune. Cartea prezintă o societate mistuită de lupta pentru a obține avere și putere. Iar Grandet întruchipează atât căutarea pasionată a banilor, cât și costul uman al avariției.