Murmur dincolo de tacere

Preponderenta textelor poetice ale lui Eugen D. Popin sunt zguduiri atenuate de blandete, sunt vibratii ale memoriei afective. Ele constituie baza acestei carti, baza nararii poetice si fundamentul ei; si aceasta, mai ales prin simplitate, o simplitate de multi ravnita. O carte al carei laconism, inviorat de gingasia graiului, ne impartaseste tacuta si gratitudinea evidenta a poetului fata de acest grai, tot mai ignorat in substanta lui prin superficializare continua, ca principiu „modern”, insa si prin exoduri tragice. Asta e si victoria lui. (Andrei Zanca)