Napoleon. 100 capodopere

„Cititorul va avea surpriza de a descoperi aici un nou Stendhal, un Stendhal al istoriei politice. El a facut aceste, din pacate, neterminate insemnari despre Napoleon, in doua etape, la un interval de aproape douazeci de ani intre ele. Tot ce a scris in cursul acestor doua tentative a fost adunat sub titlul general de Napoleon in aceste doua volume dintre care primul: Viata lui Napoleon, a fost scris la Milano, in 1817-1818; cel de-al doilea: Marturii despre Napoleon, la Paris, in 1836-1837.

N-ar trebui totusi sa se creada ca Beyle (Insotindu-l ca ofiter pe Napoleon in campania din Germania, Henri Beyle si-a ales pseudonimul de la micul oras Stendhal, unde fusese o vreme incartiruit - n.t.) a luat pana in mana numai sub impulsul evenimentelor, animat de entuziasmul admiratiei fata de Napoleon si indignat totodata de a vedea in Franta o atat de mare lipsa de recunostinta fata de un barbat atat de mare. Nu, dorinta lui de a fi istoric, n-as spune chiar vocatia lui, dateaza de mai inainte. La intai frimaire an XI (22 noiembrie 1802), in toiul pasiunii poetice a varstei, el isi nota in carnet proiectul de a intreprinde trei lucrari in proza: Istoria lui Bonaparte, Istoria Revolutiei si Istoria marilor oameni care au trait in timpul Revolutiei Franceze.

Si cu mare intelepciune el adauga: «a se incepe aceste trei lucrari la treizeci si cinci ani, adica peste cincisprezece ani.[...]». Stendhal este deopotriva unul din primii istorici care au scos in evidenta principiul moral care sustinea fatada oficiala a regimului, si cum primul Imperiu era ajutat de aceasta emulatie care tindea catre aceleasi satisfactii, catre aceeasi nevoie de a straluci, de a se remarca, de se distinge cu orice pret. Pasiune colectiva pentru ilustrarea careaia el ne-a dat exemple graitoare.