Nocturna pe o tema moldoveneasca

In acelasi an, 1933, tanarul de 16 ani participa la Concursul international de pian de la Viena siobtine Premiul II. Cu aceasta ocazie, Alfred Cortot, membru in juriu, a remarcat cu entuziasm talentulpianistului roman, considerand ca ar fi meritat „de departe” Premiul I, si i-a propus sa vina in Frantapentru a-si perfectiona studiile. In acelasi timp, Lipatti se manifesta si in calitate de compozitor, obtinand trei recompense succesive la Concursul de compozitie George Enescu: Mentiunea I cuSonata pentru pian solo (1932), Premiul II cu Sonatina pentru vioara si pian (1933) si Premiul I pentru suita simfonica Satrarii (1934).

Aceasta ultima distinctie consacra artistul si in acest domeniu care ii este foarte drag si care a constituit o permanenta preocupare pe tot parcursul vietii sale. Anul 1934 reprezinta inceputul unei noi etape in viata lui Lipatti: studiile sale la Paris. Pleacaimpreuna cu mama si cu fratele sau mai mic.

La Scoala Normala de Muzica este intampinat de Cortot si de asistenta sa Yvonne Lefebure, apoi se inscrie la clasa de compozitie a lui Paul Dukas. Primii sai profesori parizieni isi dau seama de la inceput ca au de-a face nu cu un elev, ci cu un artist deja format, caruia trebuie sa-i puna in valoare toate calitatile. Elogiile exceptionale pe care le primea adolescentul Lipatti reprezentau, insa, in acelasi timp, un elogiu adus pedagogiei muzicale romanesti, dupa ce, pe plan componistic si interpretativ, Romania se remarcase deja cu artisti de prestigiu, in frunte cu George Enescu.

Fara a diminua importanta influentelor profunde capatate de el in contactul cu marile personalitati artistice franceze si occidentale, in general, putem afirma ca baza mestesugului sau, atat pianistic, cat si componistic, era rezultatul scolii romanesti. O abundenta corespondenta cu profesorii din tara ne permite sa urmarim evolutia artistica a acestui talent iesit din comun, precum si ambianta artistica atat de bogata a epocii. Dar profesorul francez...