Nomadism. Despre gandirea care devine corp

Laura T. Ilea scrie un eseu-performance, hibrid, în care coexistă euforia speculației filosofice dezinhibate, nonacademice, cu proza de inspirație autobiografică, interesată de sinuoasele coagulări identitare. Soluțiile temporare la dilemele intelectuale par a veni dinspre opțiunea pentru dialogul intercultural, care flexibilizează coduri și maniere de gândire, altfel spus, dinspre un nomadism existențial (și teoretic totodată).

Invocând faimoase mode și cotituri ale teoriei ultimelor decenii, de la direcții feministe recente la noile materialisme, Laura T. Ilea se revendică nu atât de la vreo școală critică anume, cât mai degrabă de la gândirea în alertă, „de-sedentarizată“, în descendența unui scriitor neînseriabil ca Marcel Moreau, iar verva ei polemică se îndreaptă împotriva rigidității oricărui jargon științific, a parohialismului unor comunități interpretative care vor să domine scena intelectuală de astăzi.

Laura Pavel Nomadului îi șade bine cu drumul; sedentarului – cu drama. Pe când, pentru Deleuze, nomadul pur nu se scoală din fotoliu, Laura Ilea e peregrină, a străbătut deșerturi, unde femeile nici nu se mai privesc de dinafară, nici nu mai sunt întrerupte de fotografii ori de eros. Îndepărtându-le de tehno.