Nopți albastre

„Sfasietoare... O meditatie melancolica asupra mortii si timpului. " Michiko KakutaniIn Nopti albastre, Joan Didion incearca sa asimileze si sa se impace cu moartea prematura a propriei fiice, Quintana. Vazut si ca un text-companion pentru Anul gandirii magice, Nopti albastre este cu mult mai mult de atat: Didion asaza moartea fiicei in contextul propriei imbatraniri, in cel al mortii sotului, si incearca sa conjure spiritul celei dragi prin punerea in scena a unui amalgam de amintiri, de franturi de memorie.

Rezultatul nu este insa obtinerea unei intelepciuni sobre,ci, din contra, o rascolitoare meditatie asupra fragilitatii fiintei umane. „Un text incantatoriu... O scrisoare de condoleante adresata omenirii, despre realitatile dureroase ale conditiei umane. " The Washington Post„Un discurs frumos, dureros, polifonic...

Ceea ce la suprafata pare o poveste eleganta, inteligenta, plina de emotie si de precizie despre pierderea unui copil preaiubit este de fapt o privire eleganta, inteligenta, plina de emotie si de precizie aruncata in hau, o carte care ne obliga sa intelegem, sa recunoastem ca nu exista pregatire pentru tragedie, nici protectie in fata ei, asadar, nici consolare. " The New York Review of Books„Profunda si emotionanta... Cartea aceasta este mai mult decat orice o meditatie asupra mortalitatii.