Nostos si Creatie

Un caz particular al ecuatiei nostos-oikos il constituie exilul basarabean: vaduvit de propriul grai, oikos-ul este resimtit aici ca pribegie (Grigore Vieru, Ion Hadarca), iar carturarul Mihai Cimpoi pune in exerga patosul oikofiliei ce marcheaza exilul estic, aspect iscodit in miezul volumului.

Corolarul celor trei decupaje din faldurile semantice ale ecuatiei nostos-oikos ni-l ofera Brancusi: atat in existenta, cat si in creatia sa, Ithaka si Lumea sunt totuna. - Autorul De multe ori, Pompiliu Craciunescu se inalta, cu termenii hermeneuticii sale, atat de sus deasupra si numai aparent in afara textului, de unde capteaza sensurile esentiale, incat te obliga sa citesti operele ca sa pricepi si sa accepti interpretarea. Se practica, deci, un gen de critica antrenanta ce largeste orizontul cititorului.

— Elvira Sorohan

Ne putem intreba daca in fata unor texte cum sunt cele ale lui Vintila Horia, puternic marcate intelectual, lectura obisnuita a criticului, supusa inca purismului estetic si impresiei imediate, empatice sau nu, ramane adecvata, asadar atingand intreaga desfasurare a resurselor textuale si paratextuale. In prelungirea respectivei intrebari, un raspuns in genul celui oferit de Pompiliu Craciunescu (v. Vintila Horia: transliteratura si realitate, 2011) se cuvine privit cu deosebita atentie.

Apartinand, generic, de ceea ce, cu o deschidere mai ampla, se numeste transdisciplinaritate (pe linia initiata, in ordinea tertului inclus, de Stephane Lupasco si dezvoltata de Basarab Nicolescu), comentariul mentionat vizeaza depasirea abordarii literaturii, mai exact a literaritatii, din unghiul restrictiv al unui in sine si pentru sine. Nu negarea acesteia e in cauza, fiindca e previzibila tocmai re-caderea in literatura, dar prin trecerea dincolo de formele si superficiile ei, de ceea ce este imediat simtit si denotat comod, pentru a atinge - in cazul unor texte-exceptie - pluralitatea semnelor si sensurilor dez-limitate, respectiv convocate din varii zone ale gandirii, ale unei intelectualitati desfasurate fara rezerve intre stiinta si spiritualitate. E o tehnica sau, mai degraba, o metoda, la randul ei diversificabila in functie de ceea ce ofera subteranele textului.

— Mircea Braga