Nunta

Romanul lui Alex Maroiu este foarte bine condus pe toate meandrele epice, naratia se impune prin soliditate. Scriitura nu e volatila, dar volubila, are naturaletea vietii, fara contrafacerea artizanala a diletantului. Cred ca, deja, fara voia autorului, situandu-se valoric langa acela, prin scriitura trainica si prin gustul neastamparat pentru poveste, romanul Katia al lui Alex Maroiu e o replica remarcabila la Rusoaica lui Gib Mihaescu. Povestea nu face, in roman (aci, desigur, nici in remarcabila carte a lui Alex Maroiu), doar sarea si piperul, cum se spune, aci povestea e tocmai substanta, materia epica, dar e, deopotriva, si spiritul care anima materia. Este, mai intai, ceea ce induce, in lectura si in cititor placerea, fara de care textul, orisicare, ar mai avea oare palpitul vietti?

— Aurel I.

Brumaru - Recenzie la romanul Katia, Revista Vatra Veehe, anul XIII, nr. 1 (145), ianuarie 2021 Ca sa elaborezi o asemenea compozitie romanesca, cu adevarat inseamna ca te-a harazit natura cu un talent total. Si de asemenea, cu manuirea limbajului, a dinamicii vorbirii, a exactitatii acesteia pe desfasurarea in dialog si comentariu. Constructia compozitionala si, ma rog, tot tabloul de viata, se incadreaza si curge intr-un firesc si o unitate estetica, incat e imposibil sa mai simti o cat de mica diferenta intre real si imaginat.

Dozarea faptica, saltul prin situatii si ritmul strans, ironia fina, chiar si umorul de buna factura, dar mai ales desenul fizic al personajelor, ca configuratia lor psihica de mare varietate, toate acestea se constituie intr-o lume plina de energie si dornica de viata, cu tot mediul ideologico-politic potrivnic. Faptul ca lumea feminina este majoritara in acest roman il face si mai interesant. Afurisite de fete si femei, ce nu fac!