Nuvele și basme. Sultănica

Barbu Stefanescu Delavrancea a fost scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei. Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania Libera, in 1878 publica primul sau volum, placheta de poezii Poiana lunga. Amintiri, semnata doar cu prenumele de Barbu.

Dupa un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-si desavarsi studiile juridice, Delevrancea publica volumul de nuvele Sultanica. Prezentand o anumita tipologie si morala, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri si de moravuri. Fara a avea adancimea satirica si arta neintrecuta a lui Caragiale, proza creatorului lui Hagi-Tudose se inscrie in buna traditie a nuvelisticii romanesti inregistrate pana in acest moment, in ciuda unei interesante oscilatii intre diversele curente si metode literare.

Delavrancea a demonstrat o mare pretuire pentru valoarea umana a omului simplu, omul naturii, fata de taranul cu intreaga sa zestre spirituala, cu imaginatia sa ingenua. Temperament cu fond romantic, osciland intre realitate si fantezie, prin bogatia problematicii operei sale, Delavrancea reprezinta una dintre cele mai puternice prezente literare de la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX. Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramane in literatura, insa, intai de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.