O pasare pe sirma

Nu e o autoficțiune, e o carte scrisă la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie să reziste în București, în anii ’90. În mod paradoxal, este un volum cu un substrat social foarte puternic și n-aș fi crezut c-o să-mi iasă așa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar și o poveste de dragoste. Mi-am folosit biografia moderat, scoțînd la lumină cîteva povești din propriul trecut. Dar am mizat, ca orice scriitor, și pe fi cțiune. E o lume de oameni tineri care trebuie să supraviețuiască. Despre asta am scris, despre supraviețuire... Dacă vreți o poveste ca viața, melancolică, amăruie, dar cu buna memorie a dulcelui spre care tînjim, O pasăre pe sîrmă e cartea potrivită.

— Tania Radu Proza Ioanei

Nicolaie are un puternic filtru liric, O pasăre pe sîrmă fiind un bildungs-poem urban în gri despre supraviețuire la vîrste tinere, un poem cu gustul amărui al tristeții și al compasiunii pentru o fată săracă șezînd singură pe sîrma vieții.

— Marius Chivu