O stea pe nume Bianca

Si uite asa, eu, dislexicul de serviciu, am ajuns sa scriu si sa public cea de-a 41-a carte. Nu eram hotarat sa o scriu, dar m-a convins Bianca, prin farmecul si prin talentul ei de a fragmenta Universul in mici clipe minunate. Cartea asta este inspirata in intregime de ea si ii este ei dedicata in intregime. Va rog sa retineti ca fara Bianca aceasta carte nu ar fi existat. De fiecare data cand aveam indoieli, ii priveam ochii intunecati ca noaptea si o intrebam cum sa rezolv problema. In realitate sau doar in imaginatie. Si la fel cum fac zanele in desenele animate, presara putin praf de stele peste text si totul devenea minunat, iar scrisul, o placere.

— Sergiu Somesan

Ceea ce muritorii de rand nu stiu este ca in fiecare an, in noaptea de Anul nou, stelele din emisfera nordica se aduna si, sub conducerea Stelei Polare, hotarasc spre care muritoare sa-si indrepte darurile in anul care urmeaza sa vina. Pentru cateva ceasuri regulile cosmogoniei si ale fizicii sunt inlocuite cu legile magiei si, atunci, o noua stea se naste in adancurile nestiute alte spatiului. Abia palpaind, micuta stea devine, pe ceas ce trece, totmai stralucitoare si, atunci, stele trec la partea a doua a miracolului. Steaua abia nascuta trebuie asociata cu o fiinta pamanteana care sa-i poarte desavarsirea mai departe.