o zi pe care am locuit-o cândva

„Nicolae Teoharie scrie poezia unei singuratati asumate. […] Se intrezareste in poeziile lui Nicolae Teoharie o anumita stare de cvasi. Faptele (cele deduse din contextele metaforice) nu sunt nici asa, nici altminteri. Ele se petrec undeva intre doua lumi, intre doua feluri opuse de a determina realitatea. […] Disperarea sanatoasa e un alt fel de a numi retragerea in sine si concentrarea pe avatarurile schimbatoare ale propriei persoane.” – Serban Axinteultima statiesunt in spitalul de singuri.aproape tot timpul aici, in spital,aflu detalii rusinoase despre adevar.aici iubirea e un leac obosit.privesc in gol, asistat de un inger mediocru.pentru o clipa vad in ochii cainilor comunitario tristete care incearca sa dea din aripi.ore in sir privesc pe fereastra.vad un cal singur, departe, pe camp.doamne, vad un cal alb si singur pe camp.

Nicolae Teoharie s-a nascut la 4 ianuarie 1951 in comuna Munteni-Buzau, judetul Ialomita. A debutat la Editura Eminescu cu volumul de poeme Nostalgia marginilor (1999). Au urmat alte patru volume de poezie publicate la Editura Helis, Slobozia: Camera de concret (2008), Legati-ma la ochi cu sentimente (2008), Diavoli de cafenea (2009), Sa ne petrecem moartea impreuna (2014). In 2016, a publicat la Editura Vinea volumul de poezie Sambata cand zeii au treaba. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.