Oameni de porumb

Oameni de porumb este un fel de Ulise al Guatemalei.

— LA Times

Asturias a inventat un limbaj literar cu totul nou, inspirat din miscarile de avangarda europene ale anilor '20, care combinau realitatea politica, mitul, poezia, teatrul, cinematograful mut, culturile indigene si visele.

— The New Yorker

Naratiunea se construieste mitic, la baza ei aflandu-se magia: oamenii de porumb vor renaste prin interventia zeilor. Intregul roman contine referinte la legendele si miturile mayase, ceea ce ofera nu doar o tema unificatoare, ci si complexitate povestii.

— The Modern Novel

Pana si expertii intr-ale avangardelor au fost surprinsi de uluitoarea capacitate a lui Asturias de a recrea mituri, de a repovesti legende stravechi cu extraordinare intuitii poetice, demonstrand nu doar o arta a imaginatiei cum de putine ori literatura epocii mai vazuse, ci si o tehnica a muzicalizarii textului arareori practicata in acei ani.

— Revista Transilvania

Cu frazele sale sinuoase, epic-poetice, si cu logica populara pe alocuri incoerenta [...], polenizarea incrucisata a culturilor practicata de Asturias aduce o contributie impresionanta la intelegerea pe care o avem asupra populatiilor celeilalte Americi, unde tranzitia sociala de la primitiv la modern e continua si devastatoare - sursa unora dintre cele mai puternice romane sociale scrise acum, de cand Asturias a deschis calea.

— Kirkus Reviews

Protest social si poezie; realitate si mit; nostalgie pentru un trecut de aur, nealterat; trairea clipei cu toate simturile omenesti; magie mai degraba decat timp cronologic si, mai presus de toate, o iubire duioasa, plina de compasiune, pentru minunatul pamant fertil si plin de viata, si pentru oamenii Guatemalei, care se lupta plini de speranta.

— Saturday Review