Ochi de luna

Daniela Toma accentueaza enigma. Cateodata, himericul acapareaza peisajele lirice. Sunt asteptate „cutremure” care sa repuna totul in discutie. Sensurile realizeaza o sinteza ce are in vedere esentele. Pare ca ne situam pe in teritoriu brazdat de oglinzi daruite lirismului nu o data incendiar.

— Octavian Mihalcea

Poezia aceasta e tot timpul altfel. Nu te pictisesti niciodata. Simti nevoia s-o recitesti. Nu esti cuprins de suficienta citind-o. Totul e iubire, totul e revenire; si „incheietura dezghetata”, si „glezna”, si „caderea sub clipit”, ca si cand „dragostea ar fi doar o zi pe pamant”. Si cuvintele se iubesc pe ele insele.

— Victor Martin

Modernismul poeziei Danielei Toma vine din surprinzatoarele conexiuni intrepatrunse in textele sale, cu variatiuni incredibile pe teme proprii, ce creeaza o vitalitate noua, incitanta si captivanta. Cuvintele sunt un fel de laitmotiv, in jurul lor se invart multe idei ce creeaza dependenta si obsesie.

— Ionut Calota