Om de pamant

Nu-i ușor să fii frate cu cerul și păsările când sufletul îți sapă la rădăcina pământului, când scurmă în tine ochii larg închiși ai morților... Nu-i ușor să cazi în sus, când te trag îngerii de mânecă, dacă mormântul nu vrea să zboare... Nu-i ușor să te preumbli nenăscut prin viață, călcând zilnic pe gândurile lui Dumnezeu. Dar cosmosul lui Ștefan Mitroi coboară în sat și acolo se aștern la povești la marginea timpului care, ușor, parcă are răbdare... Și omul de pământ se cațără pe horn înapoi la cer.

— Simona Modreanu

O simplitate grea a mărturisirilor, cu detalii de valabilitate etern-umană, ca o răzbatere deasupra vremilor înspre un timp mitic și neiertător, mai mult chiar decât cel istoric. O textură livrescă menită să extragă miezul tare al realității, dar să lase loc de întors ficțiunii, uneori până la hotarele mitului.

— Irina Petraș