Opera poetica

Perimetrul lui Dumitru Chioaru se intinde intre confesiune si meditatie, reverie si autoreflectie, tentat mereu de o extindere vizionara. Aceasta se si produce adesea, prin staruinta constructiva si dispunerea meditatiei in lant, dar ponderea ei e subminata de vocatia imaginii delicate. Caci fondul lui imaginativ, in ciuda unor eforturi de a-l angaja in dramatic sau apocaliptic, ramine gratios. Chiar si atunci cind poemul e impins in registrul notatiei, aceasta nu e stricta si brutalitatea ei isi pierde contururile intr-o ceremonie imaginativa ce a luat realul ca pretext.

— Alexandru Cistelecan

Laconismul se dovedeste nu doar o practica textuala, ci si o forma mentis. Dumitru Chioaru gindeste profund si simte sofisticat, dupa care traduce totul in cuvinte putine, in conformitate cu personalitatea sa retinuta, introvertita. La polul opus exhibitionismului, alege instinctiv marginea/marginimea unde te poti ascunde. Verbalizarii expansive ii prefera net concentrarea.

— Ion Bogdan Lefter